Ce am invatat despre mine mesterind primul meu perete cu flori de hartie
Florile de hartie ma fascineaza de ceva timp. Am lucrat o vreme in zona de wedding PR si am intrat foarte des in contact cu decorurile fabuloase construite pentru nunti si petreceri tematice. Cand am vazut pentru prima data un perete cu flori de hartie m-am indragostit pe loc.
DE MONICA BADIU
Florile de hartie ma fascineaza de ceva timp. Am lucrat o vreme in zona de wedding PR si am intrat foarte des in contact cu decorurile fabuloase construite pentru nunti si petreceri tematice. Cand am vazut pentru prima data un perete cu flori de hartie m-am indragostit pe loc.
In urma cu vreo 4 ani nu imi imaginam ca as putea sa fac un perete cu flori de hartie de una singura. Dar visul s-a nascut, a persistat si intr-un final s-a materializat. In doua saptamani, cate 8 ore pe zi (sau noapte mai degraba), cu un top si jumatate de hartie A4 normala, foarfeci, perforate si lipici am reusit sa materializez un vis pe care il aveam deja de doi ani.
Ce s-a schimbat? Eu. Doi ani de zile m-am perpelit si amagit singura. Aveam o imagine gresita. Imi creasem asteptari imense. Imi spuneam ca imi trebuie un spatiu mare, ca imi trebuie hartie speciala si instrumente dedicate, ca nu aveam banii necesari pentru a investi in materiale, ca nu am timp, ca nu am ce sa fac cu el chiar daca l-as face, ca nu ma pricep la facut flori din coli de hartie.
Ultimul lucru era si cel care durea cel mai tare. Mesteresc cu hartie de multi ani, dar de cate ori am incercat sa fac o floare de hartie (din coli), urmarind ceva tutorial de pe internet, rezultatul era dezamagitor. Asa ca, intr-o zi de ianuarie, m-am hotarat sa fac ceva dupa capul meu. Sa inchid tutorialele, sa renunt la templates si sa merg la inspiratie. Primele 4 flori au aparut ca prin minune, eu m-am indragostit de ele, si cu un curaj (nebun as zice acum) i-am scris unei prietene care inca mai lucra in zona de bridal fashion. Am intrebat-o daca are nevoie de decor pentru targul la care urmau sa mearga. Raspunsul a venit prompt, da. Vrem sa imbracam o coloana din standul nostru.
De la 4 flori, am ajuns la un proiect care implica sute de flori, mici si mari, suport si toate intr-un timp scurt. Am avut aproximativ doua saptamani la dispozitie sa termin un perete cu flori de hartie de 2m inaltime si 3m latime. Au fost doua saptamani grele, pline de emotie, bucurie, teama, oboseala, alergatura. Am invatat insa in aceste doua saptamani multe lucruri despre mine, chiar mai multe decat despre lucrul cu hartia.
E normal sa fac greseli – asa invat
M-am chinuit in repetate randuri sa fac flori de hartie handmade inainte sa ma apuc de primul meu perete. Rezultatele erau dezamagitoare si ma demotivau teribil. Nu ajuta deloc nici faptul ca voiam sa imi iasa perfect din prima, ca nu voiam sa accept ca exista a learning curve pentru ca invatam o tehnica noua. Cu alte cuvinte mi-era teama ca as putea sa gresesc, ceea ce insemna ca voi pierde timpul si materialele investite in acea incercare. Prin urmare, cautam solutii rapide, ieftine si cu succes garantat care sa ma ajute sa fac primele mele flori de hartie mari.
Am cumparat template-uri, nu mi-a iesit. Am cumparat carti, nu mi-a iesit. Am inceput sa ma indoiesc de visul meu de a face un perete cu flori. Am inceput sa ma indoiesc de talentul meu si abilitatea de a fi creativa.
Just do it
Pentru ca tot imi cream in minte propriile obstacole (nu am resurse, nu am timp, nu am spatiu, nu sunt capabila sa fac o floare de hartie), mi-a fost aproape imposibil sa incep de fapt sa lucrez la visul meu. Pana cand, intr-o seara mi-am zis ca indiferent de cata hartie consum, indiferent cat timp petrecut, tot o sa fac o floare de care sa fiu mandra. Dar am mers la inspiratie. Am renuntat la templates, am renuntat la tutoriale, si m-am jucat cu colile de hartie si cu perforatoarele pana cand am ajuns la un model al meu. Si cand am vazut ce am facut, fara sa copiez vreun tutorial, fara sa folosesc templates, m-am indragostit din nou de mine. A trebuit insa sa ajung in punctul in care nu mi-am mai lasat portite de scapare, nu mi-am mai gasit scuze. Just do it.
Sunt creatorul propriilor oportunitati
Dupa primele patru flori de hartie am prins un curaj nebun. Eram entuziasmata, eram fericita. Ma chinuiam de doi ani de zile sa fac niste flori de hartie care sa imi placa.
I-am scris prietenei mele Aida, care lucra la un designer de rochii de mireasa din Bucuresti. Stiam ca urmeaza sa participe la Mariage Fest, targul de nunti, si am zis ca incercarea moarte n-are. Am intrebat-o daca ii plac florile si daca vor sa le ia la targ. Si raspunsul a venit da, si vrem mai multe.
Primul perete cu flori pe care am ajuns sa il fac a fost afisat la Mariage Fest, in Palatul Parlamentului, timp de 3 zile. A imbracat o coloana de marmura din standul lor, iar eu am trecut in acel weekend printr-un curcubeu de emotii. De la fericire, la temere. Daca se strica, daca o sa cada de pe coloana, daca se desprind florile, daca, daca, daca. In acelasi timp, saream in sus de bucurie (la propriu) pentru ca imi vedeam visul materializat. Si nu doar asta, dar reusisem sa il si monetizez. Toate pentru ca am decis sa imi creez propriile oportunitati.
Cand fac ceea ce iubesc am resurse infinite de motivatie
Experienta cu primul perete cu flori de hartie nu a fost usoara. Stiu ca suna a ceva glamorous, dar au fost doua saptamani de munca. Noaptea lucram pana pe la 4 dimineata. Ziua lucram si eu ca toti ceilalti, jobul meu de zi cu zi. Am taiat cu foarfeca mii de petale de aveam basici la degete si eram plina de taieturi de la hartie. Mancam cu o mana si lipeam cu cealalta. M-am ars cu pistolul de lipit cu silicon pe ambele maini, de mi-era rusine la un moment dat sa le scot din manusi. Emotional eram stresata ca nu voi termina la timp. Tot faceam flori, tot lipeam si tot erau inca multe spatii goale.
Desi fizic am fost foarte aproape de epuizare, nu mi-a pierit zambetul de pe fata. La 4 dimineata cand ma puneam in pat, adormeam cu zambetul pe buze. Dimineata ma trezeam motivata si gata sa incep o noua zi de lucru. Si mi-am dat seama cat de mult conteaza sa faci ceea ce iubesti. Ce resurse infinite de motivatie gasesti cand lucrezi din pasiune pura.
Validarea trebuie sa vina in primul rand din interior
Unul dintre cele mai mari motive pentru care mi-a luat totusi atat de mult timp sa trec de la vis la punere in practica a fost nevoia de validare. Din exterior, mai mult decat din interior. Imi puneam probleme de tipul: dar cine sunt eu sa fac un perete cu flori de hartie, dar chiar sunt eu atat de talentata incat sa imi iasa ceva frumoasa, si daca il fac, cine ar vrea sa il ia, daca nu o sa placa, dar altii fac lucruri mult mai frumoase. Credeam ca am nevoie de validarea si aprobarea altora – ca am nevoie de zeci de mii de oameni care sa imi citeasca blogul, sa ma urmareasca pe Facebook, sa imi cumpere produsele. Ca doar atunci voi fi indreptatita sa incerc un proiect atat de mare.
Nu mai zic de cat de mult ma deprimam cand intram pe Pinterest si vedeam ce fac altii. Cum as putea eu vreodata sa ajung la acel nivel de skill? Mai bine sa nu incerc, decat sa esuez. Dar primele 3 lectii m-au ajutat sa ma pornesc si intreaga experienta mi-a revelat aceasta temere, de care nici nu eram constienta la inceput.
Diminetile in care mergeam in pat la 4 dimineata, rupta de oboseala dar incredibil de fericita si motivata, m-au ajutat sa imi dau seama ca validarea trebuie sa vina in primul rand din interior. Daca eu sunt fericita cu mine, restul nu conteaza.
